Garota de Ipanema

Trebuie să ne meargă foarte bine pe toate planurile din moment ce am ajuns să investim ditamai suma în Catedrala Mântuirii Neamului (de Păcătoşi).

Să-l auzi pe PF Patriarh Daniel încântat de ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, al cărei termen este 2016 şi de care sigur se vor ţine (!). Cu câtă bucurie anunţă construirea catedralei pe 10(ZECE) nivele, cu costuri aproximate la €400 mil., şi desigur, “spaţii de recreere pentru creştini la subsol, pe 3 nivele”. Patriarhul este de asemenea foarte preocupat de prezenţa ercanelor LCD în impunătorul lăcaş şi de cum vor fi acestea montate/aşezate. Macheta este şmecheră foc, nu aşa. Şi mă întreb? Chiar nu este alocare mai bună a unei sume de genul ăsta decât pentru acest proiect religios?

Important de menţionat că reproşul meu la adresa acestei decizii nu are de-a face cu credinţa, ci cu realitatea. Nu cred că încalc vreun principiu moral ori religios pentru faptul că mi se pare o pierdere de bani din start. Ah, că era să uit de cele 12 lifturi şi spaţii de conferinţă! De ce am eu impresia că numai a Catedrală nu sună… nu de alta, dar pe unde m-am plimbat eu, Catedralele sunt impunătoare, cu o arhitectură deosebită, atmosferă sacră şi nicidecum nu dispun de parcări subterane şi servicii de gâdilat creştinii în tălpi.

Ăsta-i potretul unui popor creştin, creativ şi…snob!

Pentru mai multe detalii click aici

De Vineri după-amiază am aşteptat o coală A4 de la GE Money. E o vorba de o împuternicire amărâtă pentru dosarul de daună deschis de noi cu ocazia geamului forţat. După ce am lăsat adresa de e-mail în vreo 3  locuri (Ford, Allianz Ţiriac, GE Money), fiecare luându-şi angajamentul să trimită “in cursul zilei de azi”, de dimineaţă tot nu primisem nimic.

Un lucru mai era de făcut. Telefon la Bucureşti, de unde trebuia să şi vina acest document, unde ne aşteptam ca cererea să fi fost deja înscrisă de persoanele care s-au angajat să ia legătura cu ei de la bun început, dându-ne impresia că au ei grijă de tot…yeah right! Surprinzător SAU NU, cei de la Bucureşti au dat din umeri spunând că nici n-au auzit de noi şi că totul se rezolvă “in cursul zilei de azi”. Am simţit pentru o secundă nevoia să mă dau cu capul de birou, mai ales când am auzit în telefon pentru a nu ştiu câta oară: “o adresă de e-mail pe care să trimitem, vă rog” Am primit ce trebuia acum 3 minute, oare trebuie să zic mulţumesc?! hmmm

Şi uite aşa s-a făcut o săptămână de la incident şi nu s-a rezolvat încă nimic…poate în cursul zilei de azi…